Elevii din România folosesc din ce în ce mai mult inteligența artificială pentru teme, pregătire pentru examene și învățare de limbi străine, adesea în afara programului școlar formal. Profesorii o utilizează pentru planificarea lecțiilor, evaluări și feedback, iar directorii de școli pentru monitorizarea absenteismului și identificarea riscului de abandon școlar. Însă, în ciuda acestor utilizări, accesul la echipamente digitale și infrastructură rămâne limitat în multe zone.
Un raport al Băncii Mondiale, publicat vineri dimineața, evidențiază provocările majore din sistemul educațional românesc. În școlile din țară, 26% dintre elevi învață în unități unde directorii raportează lipsă de resurse digitale, comparativ cu media OECD de 24%. Deși s-au investit peste 1 miliard de euro prin PNRR și alte programe, echipamentele sunt adesea învechite și disponibile doar în laboratoare de informatică, în special în mediul rural.
Citește și: Selena Gomez afirmă că țigările electronice i-au afectat permanent vocea
Disparitatea de acces este acută pentru comunitățile de romi, unde peste o treime dintre familii nu au acces regulat la dispozitive digitale, smartphone-ul fiind singurul dispozitiv disponibil. În plus, deși România are cea mai bună acoperire cu fibră optică din UE, conectivitatea nu este întotdeauna funcțională pentru scopuri educaționale, în special în zonele rurale, unde internetul mobil temporar este frecvent utilizat. Costul accesului la internet, deși relativ mic, reprezintă o barieră pentru familiile sărace din mediul rural.
Raportul subliniază că, deși s-au făcut eforturi pentru finanțarea echipamentelor și a laboratoarelor, nu există o strategie națională clară pentru AI în educație. Lipsa unor reguli pentru protecția datelor, etică și achiziții, precum și schimbările frecvente de conducere la nivelul ministerului, afectează implementarea. ONG-urile rămân motorul principal pentru alfabetizarea în AI, dar cu finanțare pe termen scurt, dificil de extins la scară largă.
În ceea ce privește competențele digitale, aproape jumătate dintre elevii de clasa a VIII-a nu ating pragul minim, iar România are cel mai scăzut nivel de competențe digitale de bază din UE. În același timp, rata abandonului școlar timpuriu este cea mai mare din UE, iar diferențele între școlile avantajate și cele dezavantajate sunt semnificative. În concluzie, infrastructura este necesară, dar nu suficientă pentru a îmbunătăți sistemul educațional românesc.