În România, aproape 900 de comune au mai puțin de 2000 de locuitori, fiind în același timp unități administrative cu primari, consilii, școli și biserici. Aceste localități dispun de un aparat administrativ care consumă resurse și bani, fără a aduce beneficii semnificative.
De exemplu, o comună cu doar 227 de locuitori încasează anual aproximativ 190.000 de lei, dar cheltuie în jur de 2,2 milioane de lei, generând astfel un deficit și acumulând datorii. În județul Olt, din cele 104 comune, niciuna nu depășește 5.000 de locuitori, iar 25 dintre ele au sub 1.500 de locuitori.
Citește și: De ce liceenii din Franța protestează mai mult decât cei din alte țări europene
Costurile administrative ale comunelor mici
Aceste comune, deși au un număr redus de locuitori, păstrează structuri administrative costisitoare, precum primării, consilii locale, școli și biserici, toate susținute din fonduri publice. Cheltuielile pentru menținerea acestor aparate sunt adesea mai mari decât veniturile generate, ceea ce duce la împrumuturi și datorii.
Discuțiile despre reformarea acestor structuri sunt frecvente, fiind considerate de unii ca fiind o necesitate pentru reducerea cheltuielilor publice și eficientizarea administrației locale. În același timp, există voci care critică aceste propuneri, considerându-le o amenințare pentru identitatea locală și pentru serviciile de bază.