În ultimii 35 de ani, sistemul de învățământ din România a suferit transformări majore, reflectate atât în scăderea numărului de elevi și preșcolari, cât și în creșterea numărului de posturi în aparatul central al Ministerului Educației.
Astfel, în anul școlar 1990–1991, existau aproape 4,84 milioane de elevi și preșcolari, iar numărul cadrelor didactice se apropia de 258.000. La aderarea la Uniunea Europeană, în 2007–2008, acești indicatori scăzuseră la 3,49 milioane, iar numărul cadrelor didactice ajunsese la aproximativ 245.000. În 2024–2025, sistemul mai cuprinde 2,87 milioane de elevi și preșcolari, iar cadrele didactice sunt în număr de 221.388.
Citește și: România are doi miniștri la Educație, cu atribuții împărțite între ei
În același timp, plafonul de posturi din aparatul central al ministerului a crescut de la 265 în 1990 la 641 în prezent, în ciuda reducerii bazei sistemului. În 2007, plafonul era de 450 de posturi, iar în 2008 a ajuns la 460, ceea ce indică o creștere de 141,9% față de 1990, în timp ce numărul de cadre didactice s-a diminuat cu aproximativ 14%.
Compararea evoluției sistemului educațional și a aparatului administrativ
Deși numărul de elevi și preșcolari a scăzut cu aproape 40,8% de la începutul anilor '90, plafonul de posturi din aparatul central al ministerului a crescut semnificativ, indicând o extindere a structurii administrative. Această diferență sugerează o schimbare în modul de gestionare și administrare a sistemului, precum și atribuții noi, precum armonizarea cu legislația europeană și digitalizarea proceselor.
Astfel, evoluția indicilor arată o tendință de consolidare a aparatului administrativ, în condițiile în care numărul de elevi și cadre didactice a înregistrat o reducere considerabilă, reflectând schimbările demografice și sociale din România.