În România, la începutul anului universitar, politicienii vizitează facultățile pentru a discuta despre importanța educației, în condițiile în care țara are o rată ridicată a abandonului școlar. În Japonia, o țară cu rezultate excelente în educație, aproape două treimi dintre elevii de liceu ajung la facultate, însă abordarea școlii este diferită.
În Japonia, sistemul educațional nu se bazează pe teze sau pe scoaterea elevilor la tablă, ci pe formarea unor valori precum politețea, curățenia și respectul pentru muncă. Elevii nu sunt obligați să susțină examenele tradiționale, iar responsabilitatea pentru curățenie și menținerea ordinii în școală revine chiar lor.
Citește și: De ce liceenii din Franța protestează mai mult decât cei din alte țări europene
Diferențe în abordarea educației între cele două țări
În România, accentul se pune pe teze, examene și pe participarea activă a elevilor la lecții, în timp ce în Japonia, elevii sunt învățați să fie politicoși și să-și asume responsabilități în mediul școlar, precum și în curățenie. O mamă româncă, care își crește copiii în Japonia, afirmă că sistemul nipon are ca scop dezvoltarea caracterului și a respectului față de muncă, nu doar acumularea de cunoștințe.
Astfel, diferențele între cele două sisteme sunt evidente: în timp ce în România se pune accent pe teze și pe evaluări formale, în Japonia, școala are ca scop formarea unor valori și responsabilități civice, iar elevii participă activ la menținerea curățeniei și respectă reguli simple, dar importante pentru societate.
