Teheranul încearcă să transmită imaginea unei conduceri unite, însă războiul cu Statele Unite și Israelul scoate la iveală semne tot mai vizibile de fragmentare în vârful puterii iraniene.
Puterea formală în Iran este clară: Mojtaba Khamenei a devenit lider suprem după moartea tatălui său, Ali Khamenei, pe 28 februarie 2026, în contextul războiului. În sistemul politic iranian, această funcție conferă ultimul cuvânt în deciziile strategice majore, de la război și pace până la direcția statului.
Citește și: Dan Motreanu îl atacă pe Sorin Grindeanu după desemnarea lui Luca Niculescu
Totuși, în practică, situația pare mult mai complicată. Donald Trump, fostul președinte american, a descris conducerea Iranului drept „fracturată”, sugerând că Washingtonul așteaptă o poziție „unitară” din partea Teheranului. Israelul, la rândul său, a avertizat că va acționa pentru a „aduce Iranul în epoca de piatră”, dacă va primi acordul SUA.
Care este adevărata conducere în Iran în 2026?
Deși oficial, Mojtaba Khamenei a preluat conducerea, el nu a mai fost văzut în public de la momentul preluării puterii. În afară de câteva declarații scrise, inclusiv una prin care a reafirmat menținerea Strâmtorii Ormuz închisă, controlul său direct asupra deciziilor zilnice rămâne dificil de confirmat.
- Surse iraniene indică faptul că Mojtaba Khamenei ar fi fost rănit în atacurile recente, suferind multiple răni, inclusiv la nivelul feței.
- Absența sa publică a generat întrebări despre autoritatea simbolică în sistemul iranian, unde liderul suprem obișnuia să fie vizibil prin discursuri și apariții publice.
- Ali Khamenei obișnuia să marcheze direcția regimului prin intervenții și discursuri, însă aceste semnale lipsesc acum aproape complet.
Ce rol joacă diplomația și cine ia deciziile în Iran?
În absența unei autorități vizibile, deciziile par mai puțin centralizate. Ministrul de Externe, Abbas Araghchi, continuă să reprezinte Iranul în discuțiile cu SUA, însă controlul asupra direcției strategice pare limitat.
De exemplu, declarația lui Araghchi despre reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a fost retractată rapid, semn că sistemul nu are o poziție clară sau un centru de decizie consolidat.
Președintele Parlamentului, Mohammad-Bagher Ghalibaf, conduce delegația iraniană în negocieri, ceea ce ridică întrebări despre cine are cu adevărat autoritatea de decizie în sistemul politic iranian.
Deși sistemul menține canalele diplomatice deschise, blocarea negocierilor cu SUA și lipsa unei direcții clare indică o fragmentare a puterii, controlată în principal de Gardienii Revoluției, care păstrează pârghiile-cheie, inclusiv controlul asupra Strâmtorii Ormuz.
Astfel, în 2026, conducerea Iranului pare a fi mai mult o combinație de autoritate formală și influență discretă, în timp ce adevărata putere se află în mâinile unor facțiuni bine închegate, precum Gardienii Revoluției.
Impactul acestor tensiuni interne și externe continuă să modeleze politica și securitatea regimului iranian, în contextul unui război nevăzut și al unei autorități fragmentate.