Ministrul Apărării, Radu Miruță, a declarat că Șantierul Naval Mangalia, aflat într-o situație extrem de dificilă, a fost sabotat în ultimii ani chiar de statul român, însă ar putea fi salvat prin investiții și comenzi militare.
Miruță a explicat că șantierul, cel mai mare din Europa și din Uniunea Europeană, are o importanță strategică majoră pentru România și NATO. Situat în apropierea Mării Negre și în proximitatea Federației Ruse, acesta reprezintă un punct critic pentru securitatea regională, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice.
Citește și: Fifor a respins implicarea SUA în căderea Guvernului Bolojan
El a subliniat că valoarea de inventar a șantierului era de doar 87 de milioane de euro, în timp ce datoriile totale depășeau 180 de milioane de euro. Miruță a afirmat că această situație a fost rezultatul unui proces de autosabotaj, cauzat de decizii și acțiuni ale statului român în ultimii ani.
Ce soluții propune ministrul pentru salvarea șantierului naval?
Miruță consideră că comenzile militare pot fi soluția salvatoare pentru Șantierul Naval Mangalia. El a propus adăugarea unei comenzi de două nave de patrulare și două nave vedete de intervenție, cu o valoare estimată de 760-770 de milioane de euro. Aceste comenzi, dacă sunt condiționate de finanțare și de investiții, ar putea revitaliza activitatea șantierului.
- Adăugarea unei comenzi de nave de patrulare și intervenție
- Valoare estimată: peste 760 de milioane de euro
- Condiționarea finanțării de către statul român
- Posibilitatea de a atrage investiții pentru modernizare
- Necesitatea unor investiții suplimentare pentru capacitatea de producție
Care sunt provocările și perspectivele pe termen lung ale șantierului?
Miruță a precizat că, în prezent, șantierul nu dispune de capacitatea completă pentru a produce aceste nave, fiind nevoie de investiții în infrastructură și echipamente. Discuțiile în acest sens sunt în curs, iar autoritățile încearcă să găsească soluții pentru a susține financiar modernizarea și relansarea activității.
Reacțiile oficiale indică faptul că, dacă se vor implementa aceste măsuri, șantierul ar putea fi repus pe picioare, contribuind semnificativ la securitatea națională și la economia locală. În același timp, există temeri legate de riscurile geopolitice și de capacitatea statului de a susține financiar aceste proiecte pe termen lung.
În concluzie, Radu Miruță evidențiază importanța strategică a Șantierului Naval Mangalia și subliniază necesitatea unor decizii ferme pentru revitalizarea acestuia, în condițiile în care, altfel, riscă să devină o pierdere ireversibilă pentru România.