Sursă: Zf.ro
Unul dintre cele mai mari paradoxuri ale economiei românești constă în decuplarea totală dintre sectorul de producție de energie și cel industrial, unde în timp ce producătorii de electricitate și gaze au înregistrat creșteri spectaculoase, industria a suferit pierderi uriașe și insolvențe.
Citește și: Costurile de împrumut ale Statelor Unite riscă să ajungă la 6% din cauza inflației
De la începutul anului 2020, prețul mediu spot al energiei electrice a crescut de la 39 de euro/MWh la 108 euro/MWh în 2025, atingând niveluri istorice în 2022. În această perioadă, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie al României controlat de stat, a raportat o creștere a cifrei de afaceri cu peste 150%, ajungând la aproape 10 miliarde de lei în 2025, față de 3,8 miliarde în 2020.
Ce a determinat această creștere a producției de energie în România?
Creșterea a fost în principal rezultatul scumpirii energiei pe piața spot, fără ca investițiile în capacități noi să fi fost semnificative. Capacitatea de producție a rămas aproape neschimbată, iar profitul a fost generat de vânzarea energiei la prețuri mai mari, nu de extinderea activelor. În plus, Hidroelectrica a devenit cel mai mare furnizor pentru consumatorii casnici, direcționând o parte importantă a energiei către acest segment, în timp ce contractele pe termen lung cu industria au rămas nerezolvate.
- Prețul energiei electrice a crescut de la 39 la 108 euro/MWh între 2020 și 2025
- Profitul Hidroelectrica a crescut de peste patru ori în această perioadă
- Compania s-a extins pe segmentul consumatorilor casnici
- Contractele directe cu industria au rămas nerezolvate
- Nuclearelectrica a avut o traiectorie similară, cu creșteri ale cifrei de afaceri
Ce impact are această situație asupra industriei românești?
În timp ce producția de energie a crescut exponențial, industria românească se confruntă cu pierderi și insolvențe, fiind afectată de costurile mari ale energiei și de lipsa unor contracte stabile pe termen lung. Industria a fost nevoită să caute alte surse de energie, în timp ce sectorul energetic a beneficiat de pe urma creșterii prețurilor, fără a genera însă valoare adăugată reală pentru economie.
Această diferență accentuează un paradox economic: miliardele de electroni și metri cubi de gaze nu se traduc în creștere a valorii adăugate în industrie, ci în profituri pentru câțiva producători, în timp ce sectorul industrial se zbate în pierderi și în criză de resurse.
În concluzie, această situație evidențiază nevoia de politici energetice și industriale coerente, care să sprijine dezvoltarea durabilă și valoarea adăugată reală în economie, nu doar creșteri temporare ale cifrelor de afaceri ale câtorva companii.